Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adaptabilité)
1. capacitatea de adaptare la situații sau medii noi.
2. capacitatea unui sistem, a unei regiuni sau a unei comunități, de a-și ajusta mecanismele și structura pentru a ține cont de schimbările reale, potențiale sau presupuse de mediu.
3. capacitatea unei organizații sau a unui individ de a se adapta la noile tehnologii, noile condiții de piață și noile moduri de lucru.
4. (antonime) inadaptabilitate, neadaptabilitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allergologie)
1. ramură a medicinii care studiază mecanismele alergiei şi bolile alergice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bâti)
1. construcţie de metal care formează legătura dintre un motor, o maşină etc. şi fundaţie.
2. cadru pe care se montează mecanismele maşinilor-unelte.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. boulimique)
1. I. care este legat de bulimie; (prin ext.) care manifestă o foame mare.
2. (nosologie) hiperfagie ~ă = tulburare de alimentație caracterizată prin consumul excesiv și necontrolat de alimente, fără mecanismele compensatorii care împiedică creșterea în greutate.
3. II. (med.) persoană care suferă de bulimie.
4. (fig.) persoană care nu se poate opri din consumat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cognitif)
1. care se referă la cunoaștere; care este capabil de cunoaștere.
2. (psihologie aplicată) care se referă la mijloacele și mecanismele de dobândire a cunoștințelor.
3. test ~ = test de cunoștințe sau de eficiență (spre deosebire de testul de aptitudini).
4. (lingvistică) funcție ~ă = funcția de comunicare care se traduce în limbaj prin fraza asertivă folosită pentru a informa, pentru a face cunoscut un gând unui interlocutor; funcție referențială a limbajului.
5. psihologie ~ă = studiul științific al proceselor mentale precum atenția, utilizarea limbajului, memoria, percepția, rezolvarea problemelor, creativitatea și raționamentul; psihologia cunoașterii.
6. (psihologie) tulburare ~ă = termen care desemnează o tulburare mintală care afectează în special și în principal memoria.
7. (psihologie) disonanță ~ă = disconfort mental cauzat de două cogniții ireconciliabile.
8. bulă ~ă = limitarea conexiunilor sociale ale unei persoane prin cultura sa și informațiile accesibile acesteia prin intermediul noilor tehnologii.
9. hartă ~ă = diagramă care permite de a reprezenta vizual și de a urma calea asociativă a gândirii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. quantique)
2. număr ~ = fiecare dintre cele patru numere care definesc starea electronilor unui atom; mecanică ~ă (şi s. f.) = ramură a fizicii teoretice care studiază legile mişcării la scară (sub)atomică; chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază natura legăturii chimice şi mecanismele de reacţie pe baza legilor şi principiilor mecanicii cuantice.