Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. embrayer)
1. a cupla, prin intermediul unui ambreiaj, un motor cu mecanismul pe care trebuie să îl pună în mişcare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. convertine)
1. pseudoglobulină care intervine în mecanismul coagulării sângelui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. desoxyribonucléique)
1. acid ~ = acid nucleic format din patru tipuri de baze azotoase, o pentoză şi acid fosforic, cu rol esenţial în mecanismul ereditar al organsimelor vii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ngr. fisa)
1. piesă de metal de formatul unei monede, care poate declanșa mecanismul unui automat; jeton.
2. (fam.) a-i pica (sau cădea) cuiva ~a = a înțelege repede despre ce este vorba.
3. placă mică de metal, de os etc., rotundă sau pătrată, întrebuințată ca marcă de plată la jocul de cărți, în localurile de consumație etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. freudisme)
1. ansamblul teoriilor și al practicilor psihanalitice ale lui Sigmund Freud și ale discipolilor lui, în special mecanismul de refulare psihologică, centralitatea dorinței sexuale în dezvoltarea personalității și eficacitatea „curei de vorbire” sau a tehnicii psihanalitice; psihanaliză.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mental)
1. I. (anat.) relativ la bărbie; care aparţine bărbiei.
2. II. care se raportează la minte; care aparține mecanismului minții; care apelează la facultăţile intelectuale; mintal.