Parte de vorbire: s.
Origine: (it. medaglia)
1. piesă de metal, în formă de monedă, emisă în amintirea unui eveniment sau spre a fi conferită ca semn de distincţie pentru merite excepţionale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. médaillier)
1. colecţie de medalii: mobilă pentru păstrarea acestora.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barrette)
1. bentiţă (de piele, de pânză) care încheie un pantof.
2. lamelă de metal care se fixează transversal pe o medalie, tabacheră etc.
3. perete de beton (armat) turnat în teren pentru lucrări de fundaţii.
4. pânză cauciucată pe care se implantează ace pentru pieptănatul fibrelor textile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décoration, lat. decoratio)
1. distincţie conferită cuiva pentru o faptă eroică, pentru merite deosebite etc.; medalie, insignă.
2. arta şi tehnica executării decorurilor.
4. totalitatea ornamentelor care servesc la înfrumuseţarea unui obiect.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. effigie, lat. effigies)
1. chipul unui suveran, al unui om de stat, de ştiinţă etc., reprezentat pe o monedă, medalie, marcă poştală.
2. imagine a unei persoane; portret care redă doar asemănarea fizică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exergue)
1. mic spaţiu gol pe o medalie, destinat a fi acoperit cu o inscripţie.
2. inscripţie, dată etc., gravată pe o medalie.
3. a pune în ~ (o idee, o frază etc.) = a pune în evidenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. falera, lat. phalera)
1. (ant.) element de podoabă în formă de medalie, care se purta aplicat sau ca pandantiv la costum ori harnaşament, ca ornament de fibulă.
2. ornament care se prinde la gât.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incuse, lat. incusa)
1. (medalie, monedă veche) care are o faţă în relief, iar cealaltă scobită.