Dictionar

median

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT medianus; medialis
2. FR médian
3. EN medial; median
4. DE mittler; mittelständig
5. RU медиaнный; срединный
6. HU középső, közbelső, középen álló
 

median, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. médian, lat. medianus)

1. adj. situat la mijloc; medial; (mat.) care împarte (un corp, o figură) în două părți egale.
2. s. f. dreaptă care unește un vârf de triunghi cu mijlocul laturii opuse sau un vârf al unui tetraedru cu centrul de greutate al feței opuse.
 

mediantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. médiante)

1. treapta a treia și a șasea a unei game diatonice; acord minor al acestei trepte.
 

abductor

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. abducteur, lat. abductor)

1. (mușchi) care produce sau permite abducția.
2. I. califică un mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului.
3. II. mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului sau două organe unul de celălalt.
 

aplomb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aplomb)

1. îndrăzneală, siguranță în felul de a se comporta, de a vorbi.
2. direcție verticală, verticalitate.
3. poziție și direcție a picioarelor unui animal în raport cu pământul și cu planul median al corpului.
 

aristă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. arista)

1. (bot.) formație alungită, țepoasă, cu care se termină frunzele sau unele piese florale la graminee; țeapă, pai de la spicele unor graminee.
2. (bot.) prelungirea filiformă, de obicei rigidă, cu care se continuă nervura mediană a unor frunze sau piese florale.
 

azigos

Parte de vorbire:  I. adj. invar., II. s.f.  
Etimologie: (fr. azygos)

1. I. (despre o formație anatomică) impar.
2. (anat.) califică diferite părți considerate impare sau dispuse nesimetric în raport cu linia mediană.
3. (anat.) venă ~ = venă care face legătura între cele două vene cave.
4. (var.) azygos.
5. II. (anat.) venă care face legătura dintre cele două vene cave.
 

baladin, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. baladin)

1. (în vechiul teatru francez) saltimbanc, bufon, comediant ambulant.
2. farsor, persoană pusă pe glume într-un loc public.
 

baricentru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barycentre)

1. punct de aplicație al rezultantei forțelor de presiune; centru de greutate.
2. punct de întâlnire al medianelor într-un triunghi.