Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU középső, közbelső, középen álló
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. médian, lat. medianus)
1. adj. situat la mijloc; medial; (mat.) care împarte (un corp, o figură) în două părţi egale.
2. s. f. dreaptă care uneşte un vârf de triunghi cu mijlocul laturii opuse sau un vârf al unui tetraedru cu centrul de greutate al feţei opuse.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. médiante)
1. treapta a treia şi a şasea a unei game diatonice; acord minor al acestei trepte.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. abducteur, lat. abductor)
1. (muşchi) care produce sau permite abducţia.
2. I. califică un mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului.
3. II. mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului sau două organe unul de celălalt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aplomb)
1. îndrăzneală, siguranţă în felul de a se comporta, de a vorbi.
2. direcţie verticală, verticalitate.
3. poziţie şi direcţie a picioarelor unui animal în raport cu pământul şi cu planul median al corpului.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. baladin)
1. (în vechiul teatru francez) saltimbanc, bufon, comediant ambulant.
2. farsor, persoană pusă pe glume într-un loc public.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barycentre)
1. punct de aplicaţie al rezultantei forţelor de presiune; centru de greutate.
2. punct de întâlnire al medianelor într-un triunghi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. buccopharynge)
1. (anat.) regiune mediană a faringelui; orofaringe.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (grec. kentron „vârf, centru”)
1. „mijloc, centru, nucleu, central, median”.