Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. médiation)
1. acţiunea de a media; mediere.
2. intervenţie a unui stat, a unei organizaţii internaţionale, unei persoane oficiale în vederea aplanării sau prevenirii unui conflict.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. interposition, lat. interpositio)
2. stare a unui lucru așezat între altele; poziție a unui corp situat la mijloc între alte două corpuri.
3. (fig.) intervenție a unei autorități superioare.
4. (jur.; sintagmă) ~ de persoane = act efectuat printr-un intermediar.
5. (var.) (învechit) interpozițiune.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. intervenir, lat. intervenire)
1. a lua parte la ceva, a intra în acţiune; a intra în vorbă.
2. a face o mediaţie, un dermes în favoarea cuiva; (peior.) a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obţine ceva în favoarea cuiva.
3. a se întâmpla, a surveni, a se ivi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intervention, lat. interventio)
1. participare, intrare într-o acțiune; luare de cuvânt.
2. invazie armată sau amestec al unui stat în treburile interne ale altui stat.
4. efort îndreptat spre un anumit scop.
6. (peior.) stăruință pe lângă o persoană influentă pentru a obține favoruri.
7. (jur.) introducere în litigiu a unui terț, la cererea sa.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. mediare)
1. a mijloci, a face un act de mediaţie.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. mediator)
1. adj. (despre planuri) perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă.
2. s. f. perpendiculară pe mijlocul unui segment de dreaptă.
3. s. m. factor intermediar de mediere și transmitere a unui semnal nervos sau umoral de la un organ la altul.
4. substanță chimică eliberată de terminațiile nervoase pentru transmiterea fluxului nervos.
5. s. m. f. persoană, guvern, stat care face o mediație; mijlocitor, intermediar.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (cf. fr. intervention, lat. interventio)
1. acțiunea de a interveni într-o chestiune, discuție etc. și rezultatul acestei acțiuni; intervenire, intervenție.
2. actul de interpunere între persoane aflate în dezacord; mijlocire, mediație.
3. acțiune, strădanie, demers spre a obține ceva, mai ales o favoare.
4. faptul de a lua cuvântul; (concret.) discurs rostit.
5. invazie armată sau amestec al unui stat în treburile interne ale altui stat sau ale altui popor.
6. participare, intrare într-o acțiune.
7. (drept) introducere în litigiu a unui terț, la cererea sa.
8. (med.) operație chirurgicală.
9. (expr.) la ~a cuiva = prin intermediul cuiva, după ce a intervenit cineva.
10. (sintagmă) echipă de ~ = echipă special constituită care intră în acțiune pentru a înlătura urmările unui accident, ale unei catastrofe etc.
11. (antonim) neintervenție, (înv.) neintervențiune.