Rezultate secundare (Medic,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. medicus)
1. persoană care profesează medicina; doctor.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. médic/o/-, cf. lat. medicus „medic”)
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (medic + cetățean)
1. medic interesat de activitatea obștească.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. médical)
2. concediu ~ = concediu de boală; gimnastică ~ă = sistem de exerciţii metodice de gimnastică având ca scop corectarea diferitelor defecte fizice sau fiziologice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. médicalisation)
1. dezvoltare de structuri medicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. médicament, lat. médicamentum)
1. substanţă pentru prevenirea, ameliorarea sau vindecarea bolilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétazolamide)
1. medicament cu efecte diuretice, folosit în insuficienţa cardiacă, în ciroză etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétylsalicylique)
1. acid ~ = pulbere albă, medicament febrifug şi analgezic, obţinută prin acetilarea acidului salicilic; aspirină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acologie)
1. cunoaştere a medicamentelor pentru tratarea diferitelor boli.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acromastite)
1. (med.) termen medical care definește o inflamație la extremitatea sânului, adică a mamelonului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. actinothérapie)
1. tratament medical cu radiaţii luminoase (ultraviolete sau infraroșii); fototerapie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acupuncteur)
1. medic care practică acupunctura; acupuncturist.