Dictionar

medicament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. médicament, lat. médicamentum)

1. substanță pentru prevenirea, ameliorarea sau vindecarea bolilor.
 

medicamenta

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. médicamenter)

1. (rar) a trata cu medicamente.
 

medicamentos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. médicamenteux)

1. care servește ca medicament; (despre tratamente) care se face cu medicamente.
 

acetazolamidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétazolamide)

1. medicament cu efecte diuretice, folosit în insuficiența cardiacă, în ciroză etc.
 

acetilsalicilic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylsalicylique)

1. acid ~ = pulbere albă, medicament febrifug și analgezic, obținută prin acetilarea acidului salicilic; aspirină.
 

acologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acologie)

1. cunoaștere a medicamentelor pentru tratarea diferitelor boli.
 

acutumanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accoutumance)

1. faptul de a se obișnui; adaptare.
2. (med.) proces prin care organismul devine insensibil la acțiunea unui medicament, a unei otrăvi.
 

adjuvant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adjuvant, lat. adiuvans)

1. (medicament) care se asociază cu un alt medicament.
2. (produs) care se adaugă unui material.
3. (fig.) auxiliar.
 

administra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. administrer, lat. administrare)

1. a conduce, a gospodări (o întreprindere).
2. a da un medicament unui bolnav.
3. (ir.) a trage o bătaie.
4. (jur.) a ~ o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces.
5. a supraveghea încasările.