Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. médicament, lat. médicamentum)
1. substanţă pentru prevenirea, ameliorarea sau vindecarea bolilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. médicamenter)
1. (rar) a trata cu medicamente.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. médicamenteux)
1. care serveşte ca medicament; (despre tratamente) care se face cu medicamente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétazolamide)
1. medicament cu efecte diuretice, folosit în insuficienţa cardiacă, în ciroză etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétylsalicylique)
1. acid ~ = pulbere albă, medicament febrifug şi analgezic, obţinută prin acetilarea acidului salicilic; aspirină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acologie)
1. cunoaştere a medicamentelor pentru tratarea diferitelor boli.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accoutumance)
1. faptul de a se obişnui; adaptare.
2. (med.) proces prin care organismul devine insensibil la acţiunea unui medicament, a unei otrăvi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adjuvant, lat. adiuvans)
1. (medicament) care se asociază cu un alt medicament.
2. (produs) care se adaugă unui material.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. administrer, lat. administrare)
1. a conduce, a gospodări (o întreprindere).
2. a da un medicament unui bolnav.
4. (jur.) a ~ o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces.