Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. medicina, germ. Medizin)
1. știință care studiază mijloacele de prevenire și tratare a bolilor.
2. ~ veterinară = știință având drept obiect apărarea sănătății animalelor.
3. ~ judiciară = ramură a medicinei care se ocupă cu efectuarea expertizelor și examenelor medicale pentru clarificarea unor cazuri de omor, de loviri etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. médicinal, lat. medicinalis)
1. care se foloseşte ca medicament.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT officinalis
2. FR medicinal; officinal; curatif
3. EN medicinal; medical; officinal; curative; healig
4. DE medizinisch; offizinell; offizinal; arzneilich; heilkräftig
5. RU лекaрственный; целебный; лечебный
6. HU orvosi; gyógyító; gyógyászati
Parte de vorbire: adj.
Origine: (medicină + -ist)
1. student la medicină şi la farmacie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aeromedicine, germ. Aeromedizin)
1. ramură a medicinei care se ocupă cu studiul influenţei zborului asupra organismului.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. allergologue)
1. specialist în alergologie, parte a medicinei care se ocupă de alergii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allergologie)
1. ramură a medicinii care studiază mecanismele alergiei şi bolile alergice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aloès, lat., gr. aloe)
1. plantă exotică din familia liliaceelor, din ale cărei frunze se extrage o substanţă întrebuinţată în medicină.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allopathie)
1. (med.) medicină convențională bazată pe administrarea de substanțe active care vizează contracararea efectelor și cauzelor bolilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anatomopathologie)
1. ramură a medicinei care studiază leziunile anatomice ale diferitelor organe ale omului, întâlnite în timpul bolilor.