medicină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. medicina, germ. Medizin)

1. știință care studiază mijloacele de prevenire și tratare a bolilor.
2. ~ veterinară = știință având drept obiect apărarea sănătății animalelor.
3. ~ judiciară = ramură a medicinei care se ocupă cu efectuarea expertizelor și examenelor medicale pentru clarificarea unor cazuri de omor, de loviri etc.

aeromedicină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aeromedicine, germ. Aeromedizin)

1. ramură a medicinei care se ocupă cu studiul influenței zborului asupra organismului.

biomedicină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. biomedicine)

1. domeniu interdisciplinar bazat pe transferul de principii între biologie și medicină.

geomedicină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. geomedicine)

1. studiul condițiilor fizice ale unei regiuni în raport cu sănătatea omului.

medicinal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. médicinal, lat. medicinalis)

1. care se folosește ca medicament.

medicinal; oficinal; curativ; terapeutic; vindecător

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT officinalis
2. FR medicinal; officinal; curatif
3. EN medicinal; medical; officinal; curative; healig
4. DE medizinisch; offizinell; offizinal; arzneilich; heilkräftig
5. RU лекaрственный; целебный; лечебный
6. HU orvosi; gyógyító; gyógyászati

aloe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aloès, lat., gr. aloe)

1. plantă exotică din familia liliaceelor, din ale cărei frunze se extrage o substanță întrebuințată în medicină.

alopatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allopathie)

1. (med.) medicină convențională bazată pe administrarea de substanțe active care vizează contracararea efectelor și cauzelor bolilor.
2. (antonim) homeopatie.

aromat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aromate, lat. aromatum)

1. substanță care răspândește o aromă; mirodenie.
2. substanță odoriferantă aparținând în general regnului vegetal (mai rar regnului animal) și folosită în medicină, în parfumerie și mai ales la gătit ca ingredient sau condiment.

arteriograf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. artériographe)

1. dispozitiv utilizat în medicină pentru înregistrarea grafică a pulsațiilor arteriale; sfigmograf.

balsamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. balsamique)

1. care conține balsam; parfumat cu balsam sau evocând mirosul de balsam.
2. care ține de balsam, care se referă la balsam; (înv.) balsamiu.
3. care are o proprietate, virtute sau calitate analogă cu cea a balsamului.
4. (medicina) califică un medicament care este utilizat sau care este el însuși un balsam.
5. care calmează mucoasele inflamate și care frânează secrețiile abundente.
6. plantă ~ă = plantă care secretă balsam sau exală un miros plăcut.
7. oțet ~ = tip de oțet cu aromă dulce-acrișoară produs în Italia din must de struguri fiert.
8. (fig.) care vindecă bolile sufletului.

benzoic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benzoïque)

1. acid ~ = acid aromatic din unele rășini vegetale (smirnă), folosit în medicină, în parfumerie și în industria coloranților.