armură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. armure)

1. îmbrăcăminte de protecție din plăci de metal și zale, la războinicii medievali.
2. mod de împletire a fibrelor de urzeală cu cele de bătătură ale unei țesături.
3. (muz.) totalitatea sunetelor de alterație la cheie, spre a indica tonalitatea; armatură.

cimier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cimer)

1. figură care împodobea coiful de turnir (și de luptă) al cavalerilor medievali.

goliard

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. goliard)

1. nume dat poeților medievali rătăcitori, de limbă latină, care celebrau în poeziile lor bucuria de a trăi într-un spirit libertin, adesea satiric.
2. (istorie, Evul Mediu) cleric itinerant care scria cântece de băutură și poezii satirice.
3. student (cleric) medieval sărac, trăind din cerșetorie sau expediente, uneori în slujba colegilor bogați, scriind adesea literatură satirică.

goliardic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. goliardique)

1. care aparține goliarzilor; specific goliarzilor; referitor la goliarzi; de goliard.
2. beret ~ = pălărie a studenților medievali, specifică facultăților.

hecheton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hoqueton)

1. vestă de pânză groasă pe care o purtau ostașii (arcași medievali).

trubadur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. troubadour)

1. nume dat poeților-cântăreți medievali din sudul Franței, ale căror versuri, recitate cu un acompaniament muzical specific, aveau un caracter erotic sau pastoral.
2. (p. ext.) poet-cântăreț peregrin.