Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. méditer, lat. meditari)
1. intr. a cugeta, a gândi adânc, a reflecta.
2. tr. a pregăti în particular un elev, un student.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. meditabundo, lat. meditabundus)
1. care meditează profund; meditativ, cogitabund.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. méditation, lat. meditatio)
1. gândire, cugetare îndelungată şi adâncă.
2. poezie lirică filozofică în care poetul îşi pune unele probleme în legătură cu existenţa omenească.
3. scriere în proză asupra unui subiect filozofic, moral sau religios.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. méditatif)
1. înclinat spre meditare; gânditor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (medita + - tor)
1. cel care meditează (II); preparator (II, 3).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. prémediter, lat. premeditari)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. apollinisch)
1. referitor la zeul Apolo; apolinar.
2. luminos, senin, echilibrat.
3. (la Nietzsche) spirit meditativ, caracterizat prin echilibru, armonie, măsură, claritate în gândire.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. assassinat, it. assassinato)
1. acțiunea de a asasina, de a provoca intenționat moartea cuiva; omor cu premeditare.
2. (fig.) acțiune profund dăunătoare; distrugere, ruină morală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. claustrum)
1. curte interioară a unei mănăstiri, mărginită pe toate laturile de un portic acoperit, loc de plimbare, repaus şi meditaţie.
2. lamă de substanţă nervoasă, cenuşie, din interiorul creierului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. cogitabondo, lat. cogitabundus)
1. care este gânditor, cufundat în reflecțiile sale; visător, meditabund.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. considératif)
1. care consideră, care reflectă.
2. stare ~ă = stare sufletească de observare și meditație; expresie ascetică desemnând starea unui suflet care reflectă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr contempler, lat. contemplare)
1. tr., refl. a (se) privi îndelung, meditativ, cu admiraţie şi emoţie.
2. intr. a medita, a reflecta.