Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. méditerranéen)
1. adj. referitor la Marea Medi-terană.
2. climă ~ă - climă temperată, cu ierni blânde, caracteristică regiunilor din jurul Mediteranei.
4. ansamblu de etaje ale miocenului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. cappero)
1. s. m. arbust mediteranean cu flori mari, albe şi roşietice, şi cu fructe comestibile.
2. s. f. mugur floral al caperului, folosit drept condiment.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caroubier)
1. arbore cu lemnul roşu şi tare, care creşte în regiunea alpină mediteraneană; roşcov.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. chaparral)
1. asociaţie vegetală de tip mediteranean formată din tufişuri xerofile spinoase, închircite, în preriile din California şi Mexic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. épanalepsie, cf. gr. ἐπανάληψις „repetiție”)
1. (med.) boală cu transmitere genetică, care se manifestă în special prin atacuri inflamatorii care apar la intervale variabile; se mai numește și boală periodică, febră mediteraneană familială sau boală armeană.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. girondien)
1. (din) miocenul inferior, etajele acvitanian şi burdigalian; mediteranean (I).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hispano-arabe)
1. (despre arta musulmană) din timpul dominaţiei califilor la Cordoba şi în vestul mediteranean; hispano-moresc.
2. referitor la perioada în care Spania se afla sub stăpânire arabă sau, în cazul părții creștine a țării, sub influența culturală a civilizației islamice.