Dictionar

megalitic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mégalithique)

1. referitor la megaliți.
 

cromleh

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cromlech)

1. monument megalitic cu caracter sacru din epoca bronzului, dintr-un cerc de pietre brute înfipte, vertical, în pământ la intervale regulate.
 

dolmen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dolmen)

1. monument megalitic constituit dintr-o piatră plată orizontală sprijinită pe pietre verticale.
 

menhir

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. menhir)

1. monument (funerar) megalitic, din blocuri de piatră neprelucrată dispuse vertical, în aliniamente, sau izolate.
 

trilit

Parte de vorbire:  s.n. (pl. -uri, -e)  
Etimologie: (engl. trilithe)

1. (arheologie) monument megalitic din trei pietre, dintre care două verticale și una transversală; triliton.
 

triliton

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., engl. trilithon)

1. (arheologie) structură megalitică compusă din două pietre verticale și o piatră așezată orizontal deasupra primelor două; trilit.