Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mélancolique)
1. (şi adv.) stăpânit de melancolie; deprimat.
2. care exprimă melancolie; trist, posomorât.
3. care suferă de melancolie (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp., fr. biguine)
1. dans popular din Antile, cu tempo lent şi cu caracter melancolic; melodia corespunzătoare.
2. dans originar din Ins. Martinica, în tempo rapid, cu un ritm şi acompaniament caracteristice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. élégiaque, lat. elegiacus)
1. cu caracter de elegie; elegic.
2. distih ~ = distih folosit în elegii.
3. (despre poeţi) care compune elegii, opere cu caracter de elegie.
4. trist, jalnic, melancolic, nostalgic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élégie, lat. elegia, gr. elegeia)
1. poezie lirică în care domină sentimentul de melancolie; (p. ext.) plângere, geluire.
2. piesă vocală sau instrumentală cu caracter melancolic, trist, nostalgic.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (fr. mélancoliser)
1. a se abandona melancoliei și a se bucura de ea; a se lăsa cuprins de melancolie; a deveni melancolic.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. nocturne, lat. nocturnus)
1. adj. care se face, se petrece noaptea.
2. (despre păsări, animale) de noapte.
3. (despre flori) care nu se deschide decât noaptea.
4. s. f. compoziție muzicală cu caracter liric, melancolic, meditativ, frecventă în sec. XVIII și XIX.
5. în ~ = (cu privire la desfășurarea competițiilor sportive) în timpul nopții.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. nostalgique)
1. plin de nostalgie, care predispune la nostalgie.
2. copleșit de un sentiment de nostalgie.
3. care simte tristețe cauzată de dorul de țară, de regretul pentru trecut etc.