Dictionar

Rezultate secundare (Melodic):

Melodic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mélodique)

1. adj. melodios, armonios.

2. mod ~ = mod care se sprijină pe atracţia melodică, pe un singur sunet stabil (tonica).

3. s. f. ramură a ştiinţei muzicii care se ocupă cu studiul melodiei.


Melodică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mélodique)

1. ramură a științei muzicale care se ocupă cu studiul melodiei.

2. modul, felul în care este compusă o melodie.

3. tehnică a melodiei.


Melodicitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (melodic + -itate)

1. calitatea de a fi melodios; armonie.


Antecedent, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. antécédent, lat. antecedens)

1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.

2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.

3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.

4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.

5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.

6. (logică) primul termen al unei judecăţi ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstraţii.

7. prima secţiune a unei unităţi melodice structurată binar.

8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.

9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.


Apogiatură

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. appoggiatura)

1. (muz.) ornament melodic din unul sau mai multe sunete, executate prin scurtarea duratei normale a notei precedente.


Arabesc

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arabesque)

1. s. n. ornament inspirat din arta arabă.

2. motiv decorativ ornamental din diverse combinaţii de figuri (linii, frunze, flori) împletite simetric.

3. mod de exprimare prin exces de ornamente; procedeu stilistic care realizează acest mod.

4. figură în baletul clasic, la patinaj sau la gimnastică, cu piciorul şi braţul liber spre orizontală.

5. ornament muzical.

6. s. f. piesă muzicală cu o linie melodică bogat ornamentată.


Arpegiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. arpeggio)

1. intonare succesivă a sunetelor unui acord melodic, ascendent sau descendent.


Background

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. background)

1. fundal sonor (melodic, armonic, ritmic) care susţine şi completează partea solistică, instrumentală sau vocală.

2. tehnică de filmare la care o proiecţie formează fondul decorativ.


Belcanto

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. bel canto)

1. stil de interpretare în muzica vocală italiană, care urmăreşte frumuseţea liniei melodice.