Rezultate secundare (Melodic):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mélodique)
2. mod ~ = mod care se sprijină pe atracţia melodică, pe un singur sunet stabil (tonica).
3. s. f. ramură a ştiinţei muzicii care se ocupă cu studiul melodiei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mélodique)
1. ramură a științei muzicale care se ocupă cu studiul melodiei.
2. modul, felul în care este compusă o melodie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (melodic + -itate)
1. calitatea de a fi melodios; armonie.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. antécédent, lat. antecedens)
1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.
2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.
3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.
4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.
5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.
6. (logică) primul termen al unei judecăţi ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstraţii.
7. prima secţiune a unei unităţi melodice structurată binar.
8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.
9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. appoggiatura)
1. (muz.) ornament melodic din unul sau mai multe sunete, executate prin scurtarea duratei normale a notei precedente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arabesque)
1. s. n. ornament inspirat din arta arabă.
2. motiv decorativ ornamental din diverse combinaţii de figuri (linii, frunze, flori) împletite simetric.
3. mod de exprimare prin exces de ornamente; procedeu stilistic care realizează acest mod.
4. figură în baletul clasic, la patinaj sau la gimnastică, cu piciorul şi braţul liber spre orizontală.
6. s. f. piesă muzicală cu o linie melodică bogat ornamentată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. arpeggio)
1. intonare succesivă a sunetelor unui acord melodic, ascendent sau descendent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. background)
1. fundal sonor (melodic, armonic, ritmic) care susţine şi completează partea solistică, instrumentală sau vocală.
2. tehnică de filmare la care o proiecţie formează fondul decorativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. bel canto)
1. stil de interpretare în muzica vocală italiană, care urmăreşte frumuseţea liniei melodice.