Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. antécédent, lat. antecedens)
1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.
2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.
3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.
4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.
5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.
6. (logică) primul termen al unei judecăţi ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstraţii.
7. prima secţiune a unei unităţi melodice structurată binar.
8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.
9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. bel canto)
1. stil de interpretare în muzica vocală italiană, care urmăreşte frumuseţea liniei melodice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. boogie-woogie)
1. stil pianistic în jaz, derivat din blues, care constă în susţinerea ritmului la mâna stângă prin executarea unor figuri de bas repetate continuu, în timp ce mâna dreaptă dezvoltă scurte motive melodice; cântec cu sonorităţi antrenante.
2. dans modern, de origine nord-americană, care se dansează după muzica de jaz; melodia corespunzătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după lat. cantilare, a fredona)
1. formă a serviciului religios, psalmodiere a liniei melodice, în care predomină recitativele şi recitările.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. figuration, lat. figuratio)
1. ansamblul figuranţilor (dintr-o piesă de teatru, dintr-un film etc.).
2. a face ~ = a avea un rol de figurant.
3. (muz.) grup de note cu o anume constantă ritmică, la acompanierea unei linii melodice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incise)
2. (arte) motive ornamentale obţinute prin zgârierea în adâncime a materialului.
3. (muz.) subdiviziune a unei teme ritmico-melodice care poate constitui elementul de bază pentru o dezvoltare ulterioară.