Dictionar

adresabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adressable)

1. (inform.; despre o memorie) care permite a se ajunge direct la singura informație căutată.
 

asociativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. associatif)

1. relativ la asociație (3); (despre memorie) evocator de imagini prin asociație (3).
2. (mat.; despre o operație) care, repetată și aplicată unui șir de factori, conduce la același rezultat.
 

complexitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. complexité)

1. caracterul a ceea ce este complex, alcătuit din multe elemente, greu de înțeles; dificultate legată de acest caracter complex.
2. gradul de utilizare a resurselor (timp, memorie) de către un algoritm în funcție de datele care urmează să fie procesate.
 

discursiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. discursif, lat. discursivus)

1. (despre cunoaștere, gândire) care deduce o idee din alta prin raționament.
2. (despre memorie) care se dispersează.
3. care nu se supune unei continuități riguroase.
4. (despre vorbire) care se întinde prea mult; declarativ.
 

infidel, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. infidèle, lat. infidelis)

1. necredincios, nestatornic, inconstant (în dragoste); (despre soți) care nu respectă credința conjugală.
2. (despre memorie) pe care nu se poate conta; slab, defectuos.
3. traducere ~ă = traducere incorectă, inexactă.
 

înregistra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. enregistrer)

1. a înscrie (un act, o cerere etc.) într-un registru.
2. a consemna în scris, a însemna, a lua în evidență.
3. (fig.) a întipări, a reține (în memorie).
4. a înscrie grafic un fenomen (cu ajutorul aparatelor).
5. a imprima sunete, fenomene luminoase etc. în vederea păstrării și a redării lor ulterioare.
6. a obține, a realiza succese, rezultate bune.