Dictionar

dezinformație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (rus. dezinformaţiia)

1. faptul de a dezinforma; dezinformare, dezinformat.
2. set de practici și tehnici de comunicare menite să influențeze opinia publică prin diseminarea deliberată de informații false, distorsionate sau părtinitoare.
3. (antonim) informare.
 

erinii

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. érinnyes, gr. Erinyes)

1. (la greci) divinități ale infernului menite să pedepsească crimele, reprezentate cu părul răvășit, împletit cu șerpi; (la romani) furii.
 

eugenist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. eugéniste)

1. I. referitor la eugenie, disciplină genetică care se ocupă cu studiul și implementarea unor metode menite să îmbunătățească specia umană.
2. II. persoană care studiază sau practică eugenia.
3. adept al eugeniei.
 

faceție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. facétie, lat. facetia „poznă, glumă”)

1. plezanterie de un comic grosolan care se traduce prin gesturi, acțiuni sau cuvinte menite să facă oamenii să râdă sau să se distreze; glumă, farsă, poznă, năzdrăvănie.
2. (lit.) scriere în stil burlesc care exprimă adesea o veselie truculentă; anecdotă burlescă, snoavă.
 

hipnopedie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypnopédie)

1. ansamblu de procedee menite să transmită cunoștințe în timpul somnului prin sugestie.
 

igienă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hygiène)

1. ramură a medicinei umane care studiază mijloacele de păstrare a sănătății și de prevenire a bolilor.
2. ansamblu de reguli și de măsuri menite să apere sănătatea.