Dictionar

Rezultate secundare (Menite):

Erinii

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. érinnyes, gr. Erinyes)

1. (la greci) divinităţi ale infernului menite pedepsească crimele, reprezentate cu părul răvăşit, împletit cu şerpi; (la romani) furii.


Eugenist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. eugéniste)

1. I. referitor la eugenie, disciplină genetică care se ocupă cu studiul şi implementarea unor metode menite îmbunătăţească specia umană.

2. II. persoană care studiază sau practică eugenia.

3. adept al eugeniei.


Faceţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. facétie, lat. facetia „poznă, glumă”)

1. plezanterie de un comic grosolan care se traduce prin gesturi, acțiuni sau cuvinte menite facă oamenii râdă sau se distreze; glumă, farsă, poznă, năzdrăvănie.

2. (lit.) scriere în stil burlesc care exprimă adesea o veselie truculentă; anecdotă burlescă, snoavă.


Hipnopedie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hypnopédie)

1. ansamblu de procedee menite transmită cunoştinţe în timpul somnului prin sugestie.


Igienă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hygiène)

1. ramură a medicinei umane care studiază mijloacele de păstrare a sănătăţii şi de prevenire a bolilor.

2. ansamblu de reguli şi de măsuri menite apere sănătatea.


Neocatolicism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. néo-catholicisme)

1. doctrină a catolicismului, „modernizată” prin introducerea unor teze menite apropie şi adapteze vechile principii şi teorii ale catolicismului.