Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ménopause)
1. stare fiziologică specifică femeii, în general după vârsta de cincizeci de ani, constând în încetarea definitivă a activității ovariene și a menstruației; (prin metonimie) perioadă de viață care corespunde acestei stări; climacteriu la femei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. menopausal)
1. despre sau legat de menopauză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. préménopause)
1. ansamblu de tulburări care precedă menopauza.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. climacteric)
1. referitor la climacteriu, perioada de viață în care fertilitatea și activitatea sexuală sunt în declin; (cu referire la femei) menopauzal.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Klimakterium, lat. climacterium)
1. (med.) fază în viața femeii (menopauză) sau a bărbatului (andropauză) când încetează funcția glandelor genitale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. oestrone, œstrone)
1. (med.) principalul estrogen natural la femei după menopauză, secretat de ovar; foliculină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. menstruation)
1. scurgere de sânge periodică (lunară) pe cale vaginală, începând din epoca pubertăţii până la menopauză; menoree, menstre.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. oligoménorrhée)
1. (med.) scăderea frecvenței și/sau abundenței menstruației înainte de menopauză, în unele boli endocrine etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (post- + climacteriu)
1. (med.) perioadă care urmează climacteriului; (la bărbați) postandropauză, (la femei) postmenopauză.