Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ménorrhée)
1. (med.) hemoragie fiziologică vaginală care apare la femeia adultă în mod regulat și periodic; menstruație.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (algo- + menoree, cf. fr. algoménorrhée)
1. (med.) menstruație dificilă și dureroasă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aménorrhée; cf. grec. a „fără” + men „lună” + rhein „a curge”)
1. absența, suspendarea sau încetarea ciclului menstrual la o femeie adultă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anisomenorhée)
1. (med.) ritm neregulat al ciclurilor menstruale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (atop/ic/ + menoree)
1. (med.) ciclu menstrual dereglat şi nespecific.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bradyménorrhée)
1. (med.) frecvență scăzută a menstruațiilor; ciclu menstrual rar.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bromomenorrhée)
1. (med.) miros anormal contractat de flux la sau înainte de ieșirea din uter; menstruaţie fetidă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bradyménorrhée)
1. (med.) frecvență scăzută a menstruațiilor; ciclu menstrual rar.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. hyperménorrhée)
1. (med.) menstruație foarte abundentă, întâlnită la începutul menopauzei, în unele boli uterine, în cancerul uterin etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. hypoménorrhée)
1. (med.) flux menstrual redus cantitativ, întâlnit în unele boli endocrine, la începutul sau la sfârșitul menopauzei etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. menstruation)
1. scurgere de sânge periodică (lunară) pe cale vaginală, începând din epoca pubertăţii până la menopauză; menoree, menstre.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. oligoménorrhée)
1. (med.) scăderea frecvenței și/sau abundenței menstruației înainte de menopauză, în unele boli endocrine etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. polyménorrhée)
1. (med.) frecvență crescută a menstruației, care apare la intervale prea dese (mai puțin de 24 de zile); ciclu menstrual scurtat.