Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abstractiza)
1. operaţie a gândirii constând în a degaja din mulţimea însuşirilor şi legăturilor fenomenelor şi obiectelor pe cele fundamentale, esenţiale, generale; abstracţie.
2. trecere de la concret la abstract.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acyanopsie)
1. (med.) formă de discromatopsie care constă în imposibilitatea de a distinge culoarea albastră (și violetă, pentru unii autori), una dintre cele trei culori fundamentale (roșu, verde și albastru).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actographe)
1. aparat pentru măsurarea automată a activităţii ritmice comportamentale a animalelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aragonite)
1. carbonat de calciu natural, cristalizat, pentru obiecte ornamentale şi decorative.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. arithmomane)
1. (persoană) care suferă de aritmomanie, tulburare obsesiv-compulsivă în care subiectul simte nevoia de a număra lucruri sau de a efectua calcule mentale necontenite.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. harmonique, lat. harmonicus, gr. harmonikos)
1. bazat pe principiile armoniei; armonios.
2. sunete ~ce (şi s. f.) = sunete de diferite înălţimi, a căror frecvenţă reprezintă un multiplu întreg al unei frecvenţe fundamentale; oscilaţie ~ă = oscilaţie a unei mărimi care variază periodic după anumite legi; (mat.) diviziune ~ă = ansamblu de patru puncte coliniare, din care două împart segmentul celorlalte două în acelaşi raport.