Dictionar

mentalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mentalité)

1. fel propriu de a gândi al unui individ, al unei colectivități, al unei epoci; stare de spirit, conduită.
 

monumentalitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. monumentalité)

1. însușirea de a fi monumental; grandoare, măreție; monumentalism.
 

sentimentalitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sentimentalité)

1. sentimentalism.
2. caracter, fel de a fi al unei persoane sentimentale; predispoziție spre exagerarea sentimentelor.
3. reacție afectivă specifică a unei persoane față de realitățile vieții.
4. caracter foarte sau prea sentimental al unei scrieri, al unei opere.
5. lirism sentimental.
 

baroc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. baroque, it. barocco)

1. stil ~ (și s. n.) = stil în arhitectură, pictură, literatură, muzică, predominant între sfârșitul Renașterii și mijlocul sec. XVIII, care cultivă libertatea și monumentalitatea formelor, ornamentația excesivă, inventivitatea și fantezia exprimării.
2. stil de la sfârșitul perioadelor clasice, în care forma se dezvoltă în dauna conținutului.
3. (fig.) exagerat; bizar, extravagant.
 

conservatism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. conservatisme)

1. filosofie sau ideologie politică care pledează pentru statu-quoul social, cultural și religios; conservatorism.
2. mentalitate conservatoare, atașament față de tradiții.
3. (antonim) progresism.
 

empire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. /style/ Empire)

1. stil ~ = stil din timpul lui Napoleon I, caracterizat în arhitectură prin monumentalitate și somptuozitate, iar în artele decorative printr-o îmbinare a motivelor mitologice cu acelea ale emblemelor militare.
 

infantilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. infantilità)

1. caracterul unei persoane adulte care manifestă atitudini, mentalitate infantilă, sau chiar naivitate excesivă, imaturitate et cetera; infantilism.
 

infantiliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. infantiliser)

1. a menține la un adult o mentalitate infantilă.
 

monumentalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. monumentalisme)

1. stil caracterizat printr-un aspect monumental; monumentalitate.