Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. maintenir)
1. tr. a păstra ceva neschimbat.
2. refl. a rămâne în aceeaşi stare.
3. a-şi păstra acelaşi loc, post, aceeaşi poziţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)
2. bridă.
3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conştientă.
7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéromobile)
1. adj., s. n. (solid) care se poate menţine şi deplasa în spaţiu.
2. adj. apt de a fi transportat pe calea aerului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérovehicul)
1. vehicul aerian care se menține și se deplasează în aer; aeronavă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. algogène)
1. care provoacă durere, o menține.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antécédence)
1. faptul de a fi antecedent; anterioritate.
2. fenomen prin care un curs de apă îşi menţine traseul, preexistent deformărilor tectonice.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. arrimer)
1. a fixa încărcătura unei (aero)nave pentru menţinerea unui centraj favorabil stabilităţii.