Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. mentionner)
2. a indica în mod special; a specifica.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. mentionable)
1. care poate fi menționat, care merită menționat; citabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (menționa)
1. care a fost semnalat, verbal sau în scris.
2. care a fost amintit în treacăt; pomenit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autobiographique)
1. referitor la autobiografie (biografie scrisă chiar de persoana menționată în carte).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. /s’/inscrire)
1. tr. a consemna în scris, a menționa într-o listă, într-un registru etc.
2. a~ în fals = a cere unei instanțe să constate că un act scris este fals; (p. ext.) a contesta, a demonstra un fals.
3. (fig.) a însemna, a consemna.
4. a construi o figură geometrică în perimetrul alteia.
5. (sport) a realiza un punct; a marca.
6. tr., refl. a (se) înregistra, a se înmatricula.
7. a intra, a primi într-o organizație, într-un partid etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. mentionable)
1. care poate fi menționat, care merită menționat; citabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mention, lat. mentio)
1. menţionare; specificare, precizare.
2. distincţie constând în citarea cu elogii a cuiva în urma unui concurs.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. signaler)
1. a aduce ceva la cunoştinţă, a anunţa ceva; a scoate în evidenţă, a releva, a menţiona.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. spécifier, lat. specificare)
1. a arăta, a menţiona (ceva) precis, anume.