menționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. mentionner)

1. a semnala, a aminti ceva.
2. a indica în mod special; a specifica.

menționabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. mentionable)

1. care poate fi menționat, care merită menționat; citabil.
2. (antonim) nemenționabil.

menționat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (menționa)

1. care a fost semnalat, verbal sau în scris.
2. care a fost amintit în treacăt; pomenit.

autobiografic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autobiographique)

1. referitor la autobiografie (biografie scrisă chiar de persoana menționată în carte).

înscrie

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. /s’/inscrire)

1. tr. a consemna în scris, a menționa într-o listă, într-un registru etc.
2. a~ în fals = a cere unei instanțe să constate că un act scris este fals; (p. ext.) a contesta, a demonstra un fals.
3. (fig.) a însemna, a consemna.
4. a construi o figură geometrică în perimetrul alteia.
5. (sport) a realiza un punct; a marca.
6. tr., refl. a (se) înregistra, a se înmatricula.
7. a intra, a primi într-o organizație, într-un partid etc.

menționabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. mentionable)

1. care poate fi menționat, care merită menționat; citabil.
2. (antonim) nemenționabil.

mențiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mention, lat. mentio)

1. menționare; specificare, precizare.
2. distincție constând în citarea cu elogii a cuiva în urma unui concurs.

semnala

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. signaler)

1. a aduce ceva la cunoștință, a anunța ceva; a scoate în evidență, a releva, a menționa.

specifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. spécifier, lat. specificare)

1. a arăta, a menționa (ceva) precis, anume.