Dictionar

De conservat; de menţinut

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT conservandus

2. FR conservé

3. EN conserved; preserved

4. DE geschützt; bewahrt

5. RU подлежaщий сохрaнению

6. HU megőrzendő, megtartandó


Condiţionat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conditionné)

1. care îndeplineşte anumite condiţii; care este supus unor condiții; făcut în anumite condiţii (date).

2. (sintagmă) aer ~ = aer din interiorul unei încăperi menţinut în anumite condiţii de puritate, temperatură etc.

3. (sintagmă) reflex ~ = răspuns bazat pe legătura nervoasă temporară formată în scoarţa creierului între două focare de excitaţie care coincid în timp.


Decompensaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. décompensation)

1. acțiunea de a (se) decompensa și rezultatul ei; modificare a stării de echilibru funcțional; decompensare.

2. (med.) degradarea unui organ sau organism care a fost menținut în echilibru prin mecanisme de compensație.

3. (med.) fenomen în care o stare patogenă nu poate fi compensată printr-o reechilibrare a celorlalte funcții ale organismului.


Echilibrist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. équilibriste)

1. specialist în echilibristică.

2. persoană care face exerciții în poziții în care echilibrul este greu de menținut; acrobat.

3. (fig.) persoană abilă, care ştie iasă dintr-o încurcătură cu ajutorul unor expediente, al şireteniei, minciunii etc.

4. (var.) (înv.) ecvilibrist.


Fronseu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. froncis)

1. cută (a unei rochii, cămăşi etc.) menţinută printr-un fir.


întreţinut, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (întreţine)

1. adj. (despre oscilaţii mecanice, electromagnetice etc.) cu amplitudine menţinută constantă printr-un aport de energie din exterior.

2. adj., s. m. f. (cel) care este în întreţinerea altei persoane de sex opus (cu care trăieşte în concubinaj).


Postefect

Parte de vorbire: s.
Origine: (post1- + efect)

1. efect de variaţie în timp a deformaţiei unui corp, când starea lui de tensiune este menţinută constantă.