Dictionar

amalgama

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. amalgamer)

1. a face un amalgam (1).
2. a extrage, cu ajutorul mercurului, aurul şi argintul din minereuri.
3. (fig.) a reuni într-un tot elemente eterogene.
 

hidrargiroterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydrargyrothérapie)

1. folosire terapeutică a mercurului.
 

mercuric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mercurique)

1. (despre compuşii mercurului) care conţine mercur bivalent.
 

mercuros, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mercureux)

1. (despre compuşii mercurului) care conţine mercur monovalent.