Rezultate secundare (Mereu):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gazon)
1. iarbă care se coseşte şi se stropeşte des pentru a se menţine scurtă, deasă şi mereu verde; teren semănat cu astfel de iarbă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. idée, lat., gr. idea)
1. formă de reflectare, de reprezentare generalizată a realității în conștiință; noțiune, concept.
2. a avea ~ = a avea cunoștințe (sumare), a fi informat despre...
3. gândire, concepție, fel de a vedea.
4. concepție de bază care se desprinde dintr-o lucrare literară, artistică etc.
5. gând, opinie, părere, convingere, judecată.
6. ~ fixă = imagine, gând care revine mereu în mintea cuiva.
8. o ~ (de) = o cantitate mică, puțin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Igapo)
1. pădure ecuatorială din câmpia Amazonului, mereu inundată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. monotone)
1. (despre sunete, melodii etc.; şi adv.) care păstrează mereu acelaşi ton, lipsit de varietate în intonaţie.
2. (fig.) uniform; monocord, plictisitor.
3. (mat.; despre funcţii sau şiruri de numere) care este sau crescător sau descrescător.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. pédaler)
1. a acţiona pedalele unei biciclete, bărci etc.
2. a acţiona cu piciorul pedala unui pian.
3. (fig.) a insista, a reveni mereu asupra unui lucru, a sublinia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. perennial, veşnic + -ism)
1. orientare în pedagogia contemporană americană care, apreciind că nota specifică a naturii umane rămâne neschimbată, consideră că educaţia este un fenomen unic, mereu cu aceleaşi scopuri şi funcţionalităţi.