Rezultate secundare (Merg):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mergule, lat. mergulus)
1. pasăre asemănătoare cu pinguinul, cu ciocul foarte scurt.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abasie)
1. (med.) tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin neputinţa de a merge normal.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. afférent, lat. afferens)
2. care se cuvine, revine cuiva.
3. (anat.; despre vase, nervi) care merge de la periferie către un centru important sau un organ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allure)
1. mod de deplasare a unui animal, vehicul.
2. fel de a merge; ţinută, aspect; înfăţişare.
3. fel de a acţiona, de a se purta; ritm în care se desfăşoară o întrecere sportivă.
4. poziţia vântului faţă de o navă.
5. unghiul format de drumul urmat de o navă faţă de direcţia vântului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ambulatoire, lat. ambulatorius)
1. adj. care umblă, merge; fără loc stabil.
2. (zool.; despre organe) care serveşte la mers.
3. (despre tratamente) care nu necesită spitalizare.
4. s. n. dispensar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ante- + lat. bellicus „de război”)
1. care ține de perioada de dinainte de război.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antécambrien)
1. referitor la perioada geologică premergătoare cambrianului (înainte de era primară); precambrian.