Dictionar

merit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mérite, lat. meritum)

1. calitate (deosebită) care face pe cineva sau ceva demn de stimă, de prețuire; valoare.
 

merita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. mériter, lat. meritare)

1. a fi vrednic de ceva; a i se cuveni.
2. a justifica stima, prețuirea, interesul.
3. (despre mărfuri) a justifica prețul, a valora.
 

merital

Parte de vorbire:  s.m. (pl. -i), s.n. (pl. -e)  
Etimologie: (fr. mérithalle)

1. (bot.) spațiul dintre două noduri de pe o ramură (fiecare nod are un ochi care conține mai mulți muguri).
 

meritală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. mérithalle)

1. (bot.) porțiunea dintre două noduri sau dintre două inserții de frunze pe o ramură; internod.
2. (var.) merital.
 

meritocrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (merit + -o- + -crație, cuvânt inventat de sociologul britanic Michael Young)

1. sistem politic, economic și social bazat pe merit și nu pe reproducere socială, bogăție sau relații individuale.
2. (adesea depr.) ierarhie socială bazată pe meritul individual.
 

meritoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. meritorius, fr. méritoire)

1. cu merite, demn de stimă; merituos.
 

merituos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (merit + -/u/os)

1. care are merite; care merită să fie lăudat; meritoriu.
2. (var.) meritos.
 

antologabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (antologa + -bil)

1. care merită să figureze într-o antologie.
2. (prin ext.) care este demn de reținut.
 

autoevalua

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- + evalua)

1. refl. a-și evalua propriile merite.
 

blamabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. blâmable)

1. care merită să fie blamat; demn de blamat.
2. (antonime) lăudabil, pardonabil.
 

bonus

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. bonus)

1. (economie) remunerație suplimentară reprezentând o cotă din profitul companiei și recompensând anumite merite, servicii et cetera; gratificație, tantiemă.
2. element suplimentar care oferă valoare adăugată produsului inițial.
 

bursă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bourse)

1. alocație bănească sau întreținere gratuită acordată de stat, de o instituție etc. elevilor, studenților merituoși în timpul școlarizării.
2. formație anatomică în formă de sac, plină cu un lichid vâscos.
3. ~ seroasă = pungă conținând sinovie, în apropierea articulațiilor.
 

caz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. casus, fr. cas)

1. împrejurare, situație, circumstanță.
2. ~ de conștiință = împrejurare în care cineva este silit să procedeze altfel decât îi dictează conștiința.
3. a face ~ de ceva = a considera ceva (exagerând) foarte important; a face ~ de cineva = a exagera calitățile, meritele cuiva.
4. întâmplare, eveniment, accident (petrecut pe neprevăzute).
5. (med.) individ care reprezintă o situație exemplară.
6. fiecare dintre formele flexionare prin care se exprimă diferitele funcții sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui și numeralului.