Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + evalua)
1. refl. a-şi evalua propriile merite.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. bonus)
1. (economie) remunerație suplimentară reprezentând o cotă din profitul companiei și recompensând anumite merite, servicii et cetera; gratificație, tantiemă.
2. element suplimentar care oferă valoare adăugată produsului inițial.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. casus, fr. cas)
1. împrejurare, situaţie, circumstanţă.
2. ~ de conştiinţă = împrejurare în care cineva este silit să procedeze altfel decât îi dictează conştiinţa.
3. a face ~ de ceva = a considera ceva (exagerând) foarte important; a face ~ de cineva = a exagera calităţile, meritele cuiva.
4. întâmplare, eveniment, accident (petrecut pe neprevăzute).
5. (med.) individ care reprezintă o situaţie exemplară.
6. fiecare dintre formele flexionare prin care se exprimă diferitele funcţii sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui şi numeralului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (consacra)
1. acţiunea de a (se) consacra; dedicare.
2. consfinţire, stabilire; (spec.) confirmare, recunoaştere a capacităţii, a meritelor cuiva într-un anumit domeniu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décoration, lat. decoratio)
1. distincţie conferită cuiva pentru o faptă eroică, pentru merite deosebite etc.; medalie, insignă.
2. arta şi tehnica executării decorurilor.
4. totalitatea ornamentelor care servesc la înfrumuseţarea unui obiect.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. détracter)
1. a micşora meritele cuiva; a defăima, a ponegri.