Dictionar

Rezultate secundare (Mers,):

Demers

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. démarche)

1. intervenţie (pe lângă cineva) în vederea obţinerii unui anumit rezultat.

2. manieră de a conduce un raţionament, de a progresa către un scop; metodă.


Mersătură

Parte de vorbire: s.f. (rar)
Origine: (mers + -ătură)

1. fel de a merge al cuiva; mers.

2. ritm sau viteză cu care merge cineva; mers.


Mersi

Parte de vorbire: interj.
Origine: (fr. merci)

1. (se întrebuințează pentru a mulțumi cuiva, pentru a-i aprecia atitudinea, comportamentul) mulțumesc!


Mersol

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mersol)

1. produs derivat prin tratarea unor hidrocarburi cu un amestec de bioxid de sulf şi de clor.


Mersolat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mersolate)

1. produs detergent, obţinut prin tratarea mersolilor cu hidroxid de sodiu.


Merstrom

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Meerstrom)

1. frământare, curent de ape; bulboană, vâltoare.


Acroşa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accrocher)

1. a agăţa, a prinde din mers.

2. a intercepta mingea în aer, la fotbal.


Aerenchim

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérenchyme)

1. (bot.) ţesut aerenchimatic sau aerifer; ţesut parenchimatic cu mari spaţii intercelulare aerifere, la plantele acvatice submerse.


Ambulatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ambulatoire, lat. ambulatorius)

1. adj. care umblă, merge; fără loc stabil.

2. (zool.; despre organe) care serveşte la mers.

3. (despre tratamente) care nu necesită spitalizare.

4. s. n. dispensar.


Ambulaţie

Parte de vorbire: s.f. (rar)
Origine: (lat. ambulatio)

1. acțiunea de a se plimba; mers, plimbare.


Ampulă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ampoule, lat. ampulla)

1. organ de mers la echinoderme.

2. (anat.) extremitate dilatată a unui canal.

3. veziculă aeriană pe frunzele sau pe tulpina unor plante plutitoare.

4. tub de sticlă închis la capete; fiolă.


Autograf

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. autographe)

1. aparat fotogrammetric, pentru măsurarea corpurilor cu ajutorul fotogramelor terestre.

2. aparat pentru înregistrarea imersiunii şi înclinării unei torpile în drumul către ţintă, a lansării unei mine sau a imersiunii unei drăgi.