Dictionar

demers

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. démarche)

1. intervenție (pe lângă cineva) în vederea obținerii unui anumit rezultat.
2. manieră de a conduce un raționament, de a progresa către un scop; metodă.
 

mersătură

Parte de vorbire:  s.f. (rar)  
Etimologie: (mers + -ătură)

1. fel de a merge al cuiva; mers.
2. ritm sau viteză cu care merge cineva; mers.
 

mersi

Parte de vorbire:  interj.  
Etimologie: (fr. merci)

1. (se întrebuințează pentru a mulțumi cuiva, pentru a-i aprecia atitudinea, comportamentul) mulțumesc!
 

mersol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mersol)

1. produs derivat prin tratarea unor hidrocarburi cu un amestec de bioxid de sulf și de clor.
 

mersolat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mersolate)

1. produs detergent, obținut prin tratarea mersolilor cu hidroxid de sodiu.
 

merstrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Meerstrom)

1. frământare, curent de ape; bulboană, vâltoare.
 

acroșa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accrocher)

1. a agăța, a prinde din mers.
2. a intercepta mingea în aer, la fotbal.
 

aerenchim

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aérenchyme)

1. (bot.) țesut aerenchimatic sau aerifer; țesut parenchimatic cu mari spații intercelulare aerifere, la plantele acvatice submerse.
 

ambulatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ambulatoire, lat. ambulatorius)

1. adj. care umblă, merge; fără loc stabil.
2. (zool.; despre organe) care servește la mers.
3. (despre tratamente) care nu necesită spitalizare.
4. s. n. dispensar.
 

ambulație

Parte de vorbire:  s.f. (rar)  
Etimologie: (lat. ambulatio)

1. acțiunea de a se plimba; mers, plimbare.
 

ampulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ampoule, lat. ampulla)

1. organ de mers la echinoderme.
2. (anat.) extremitate dilatată a unui canal.
3. veziculă aeriană pe frunzele sau pe tulpina unor plante plutitoare.
4. tub de sticlă închis la capete; fiolă.
 

autograf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. autographe)

1. aparat fotogrammetric, pentru măsurarea corpurilor cu ajutorul fotogramelor terestre.
2. aparat pentru înregistrarea imersiunii și înclinării unei torpile în drumul către țintă, a lansării unei mine sau a imersiunii unei drăgi.