Parte de vorbire: s.m. invar.
Origine: (engl. baby)
1. persoană foarte tânără, în special de la concepție sau naștere până la câțiva ani sau până când mersul este pe deplin stăpânit; bebe.
2. băiat sau fată care nu a ajuns încă la adolescență; copil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carrossier)
1. adj. (despre cai; şi s. m.) cu mersul elegant, pentru vehicule de lux.
2. s. m. fabricant, reparator de caroserii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (concret + -ism)
2. tendinţă în demersul ideativ şi în comportament de a lega totul la nivelul perceptiv.
3. concepţie potrivit căreia substratul ultim al lumii sunt lucrurile concrete, materiale; reism.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. conducere)
1. tr. a îndruma un grup de oameni, o instituţie, o organizaţie.
2. (sport) a fi în fruntea clasamentului.
3. (fig. a dirija o discuţie; a călăuzi, a supraveghea desfăşurarea unei dezbateri.
4. a acompania, a însoţi pe cineva.
5. a dirija mişcarea, mersul unui vehicul; a şofa.
6. refl. a se comporta, a se orienta (după).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. contrepoids)
1. greutate folosită pentru a contrabalansa, pentru a echilibra o sarcină; greutate sau forță care echilibrează o altă greutate sau forță.
2. balansier folosit de acrobați la mersul pe frânghie.
3. (fig.) ceea ce echilibrează sau neutralizează o forță.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contrôle)
1. verificare a unei activităţi pentru a urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri de îmbunătăţire.
2. cifră de ~ = exponent care indică limitele cantitative ale producţiei; lucrare de ~ = lucrare scrisă prin care se verifică periodic cunoştinţele elevilor şi studenţilor.
3. urmărire a funcţionării unui sistem tehnic, proces tehnologic etc.
4. supraveghere continuă (morală sau materială).
5. stăpânire.
6. dirijare a propriilor mişcări şi manifestări.
7. instituţie însărcinată cu supravegherea unor activităţi.
8. (pl.) registru de evidenţă a personalului (şi a animalelor) unei unităţi militare.