Dictionar

mesembriantem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mésembryanthème)

1. plantă cu frunze cărnoase și flori decorative, cultivată pe roci și pe ziduri în sudul Europei.
 

mesetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. meseta)

1. podiș interior pe un fundament vechi, cutat și peneplenizat.
 

amarina

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. amariner)

1. a instrui echipajul unei nave pentru serviciul la bord; a obișnui cu meseria de marinar sau, mai general, a obișnui cu marea; a amariniza.
 

amatorism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. amateurisme)

1. practicare, ca amator, a unui sport, a unei arte etc.; diletantism.
2. caracter al celui care exercită o meserie, o artă etc., ca amator, cu mai puțină calificare decât profesionistul.
3. (prin extensie) caracter de amator al muncii unor persoane necalificate sau neglijente.
 

anagnost

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anagnoste)

1. (la romani) sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii, să copieze manuscrise etc.
 

antependiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. antependium)

1. (în bisericile catolice) piesă de stofă decorată, aplicată pe partea din față a mesei altarului.
 

apprenti

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apprenti)

1. (livr.) tânăr care învață o meserie sub îndrumarea unui instructor, unui maistru.
2. (fig.) începător.
 

-AR, -(I)ER(Ă), -OR, -EZĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -aire, -eur, -euse, cf. lat. -arius „nume de agent”)

1. „referitor la; cel care exercită o meserie, o funcție, care are calificare”.