Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. amateurisme)
1. practicare, ca amator, a unui sport, a unei arte etc.; diletantism.
2. caracter al celui care exercită o meserie, o artă etc., ca amator, cu mai puțină calificare decât profesionistul.
3. (prin extensie) caracter de amator al muncii unor persoane necalificate sau neglijente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apprenti)
1. (livr.) tânăr care învaţă o meserie sub îndrumarea unui instructor, unui maistru.
2. (fig.) începător.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -aire, -eur, -euse, cf. lat. -arius „nume de agent”)
1. „referitor la; cel care exercită o meserie, o funcţie, care are calificare”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. as)
1. monedă romană, la origine din bronz.
2. carte de joc pe care este însemnat un singur punct, având valoarea cea mai mare.
3. (fam.) persoană care stăpâneşte foarte bine cunoştinţele dintr-un domeniu, care se distinge în mod special într-o meserie.
4. (tenis de câmp) ghemul (punctul) marcat direct din lovitura de serviciu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. coiffeuse)
1. femeie a cărei meserie este să tundă și să coafeze părul; femeie coafor.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (după fr. confrère)
1. persoană care făcând parte dintr-un grup, prin natura sau condiția sa, se află într-o situație comună celorlalți membri.
2. coleg de profesiune, tovarăș de meserie.
3. (înv.) tovarăș de conspirație.