Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bricoler)
1. a practica tot felul de meserii.
2. a face treburi mărunte cu caracter meşteşugăresc (în gospodărie).
4. a aranja, a modela în scop de înşelăciune.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. microglossaire)
1. glosar cu un număr redus de cuvinte şi cu explicaţii sumare.
2. glosar sau dicționar specializat care înregistrează termenii specifici unei activităţi, meserii etc.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -eur, -euse)
1. „nume de agent, practicant al unei meserii”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. polytechnique)
1. care privește, care se referă la, care cuprinde mai multe științe, mai multe meserii sau arte practice.
2. institut ~ (şi s.f.) = insituţie de învăţământ superior care pregăteşte specialişti în diferite domenii ale ştiinţelor tehnice.
Parte de vorbire: I. adj., II. adv.
Origine: (fr. professionnel)
1. I. care ține de o profesie, privitor la o profesie; care este legat de o profesie.
2. referitor la învățarea unei profesii, a unei meserii.
3. care este folosit de oamenii de meserie, de specialiști etc.
4. secret ~ = informație pe care o deține cineva, legată de profesiunea sa.
5. școală ~ă = instituție de învățământ care pregătește cadre de muncitori calificați.
6. boală ~ă = boală specifică unei profesii sau provocată de o anumită profesie.
7. II. cu obișnuința unui profesionist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. slang)
1. ansamblu de cuvinte şi expresii de origine populară pe care englezii le folosesc în vorbirea curentă.
2. argou englez al unei meserii, al unui grup social.