OK
X
mestecare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. mesteca)
1.
acțiunea
de
a
mesteca;
amestecare,
mestecat.
amestecare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. amesteca)
1.
acțiunea
de
a
(se)
amesteca;
punere
la
un
loc,
unire
a
două
sau
mai
multe
elemente
diferite.
agitator, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. agitateur)
1.
dispozitiv
mecanic
servind
la
amestecarea
lichidelor,
la
activarea
transmiterii
de
căldură.
2.
dispozitiv
servind
la
punerea
în
mișcare
a
granulelor
unui
material.
babilonie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (babilon/ic/ + -ie)
1.
încurcare,
amestecare
a
limbilor;
vorbire,
scriere
confuză.
2.
dezordine,
situație
confuză,
haotică.
bitum
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bitume, lat. bitumen)
1.
rocă
lichidă
în
scoarța
pământului
din
hidrocarburile
de
țiței,
folosită
la
bitumaj
și
la
fabricarea
unor
lacuri,
izolanți
etc.
2.
(arte)
culoare
brună
strălucitoare,
obținută
prin
amestecarea
bitumului
(1)
cu
ulei
de
in
și
cu
ceară.
brasaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. brassage)
1.
amestecare
a
combustibilului
pulverizat
sau
în
stare
de
vapori
cu
aerul
comburant
înainte
de
introducerea
lui
în
cilindrul
motorului.
2.
amestecare
la
cald
a
făinii
de
malț
cu
apă
caldă
pentru
a
se
obține
mustul
de
bere.
carburație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. carburation)
1.
amestecare
a
combustibilului
cu
aer
(la
motoarele
cu
ardere
internă).
ciment
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ciment, it. cimento)
1.
material
de
construcție,
pulbere
fină
obținută
prin
măcinarea
clincherului,
care
se
petrifică
prin
amestecarea
cu
apă.
2.
material
natural,
liant
între
fragmentele
ce
formează
rocile
detritice.