Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. métaphorique, germ. metaphorisch)
1. care se referă la metaforă.
2. care se bazează pe sau rezultă din folosirea metaforei; care abundă în metafore; (prin ext.) figurat.
3. care se fondează pe o relație de analogie sau similitudine.
Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (metaforic + -ește)
1. în mod metaforic; recurgând la metaforă.
2. în sens metaforic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. concettismo)
1. tendinţă artistică şi estetică din Italia în sec. XVI, care cultiva o exprimare încărcată, metaforică, cu nuanţe de afectare şi de preţiozitate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. chiffrer)
1. a reda o idee, un sentiment etc. în mod indirect, simbolic, metaforic; a încurca, a complica.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. métaphoriser)
1. a folosi metafore, a vorbi în metafore; a da unui cuvânt valoare metaforică.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. proverbe, lat. proverbium)
1. expresie populară succintă, adesea metaforică, cuprinzând o învăţătură, o experienţă de viaţă.
2. un fel de propoziție, o maximă exprimată prin puține cuvinte și care a devenit de uz comun.
3. mică piesă de salon din sec. XVII-XIX, jucată fără decor, având ca pretext un proverb.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. synesthésie)
1. asociație spontană între senzații de naturi diferite; percepere simultană pe cale senzorială diferită a unui stimul receptat la nivelul unui analizator; corespondență.
2. principiu potrivit căruia senzațiile diverse (coloristice, muzicale, olfactive etc.) își corespund în plan afectiv.
3. tehnică literară în transpunerea metaforică a datelor unui simț în limbajul altui simț.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tabou)
1. (în religiile primitive) interdicție cu caracter sacru, a cărei încălcare atrage automat sancțiuni de ordin magic și social.
2. situație, obiect, persoană, funcție (interzise) obiect al unei credințe sau al unor practici religioase.
3. (fig.) interdicție nejustificată.
4. (fam.) persoană, obiect, problemă despre care nu se poate discuta sau care nu pot fi criticate.
5. interdicție de vocabular determinată de superstiții sau de pudoare, care duce înlocuirea unui cuvânt cu un altul sau cu o perifrază, metaforice.