Dictionar

metalepsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. métalepse)

1. figură de stil, constând în indicarea unui amănunt antecedent pentru a sugera consecința unui fapt, sau invers.
 

metalescent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. métallescent)

1. de culoarea și luciul metalului.
 

adeziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)

1. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit.
2. (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva.
3. (bot.) care se lipește și se unește prin concreștere (celulă, disc).
4. s.m. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc.
5. substanță care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante.
 

aerosiderolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aerosiderolite)

1. meteorit având în compoziția sa metale și piatră.
 

alcalii

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcali)

1. pl. hidroxizii metalelor alcaline.
 

alcalin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alcalin)

1. (despre substanțe) cu reacție bazică; bazic.
2. metale ~e = metale care prin oxidare produc alcalii; medicamente ~e = medicamente care conțin alcalii, în tratamentul acidității gastrice.
3. (despre ape, soluri) care conține săruri de sodiu și de potasiu.
 

alchimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alchimie, lat. alchemia)

1. știință ocultă din evul mediu, care urmărea prefacerea metalelor în aur și argint și aflarea unui leac. („elixirul vieții”)2. subtilitate, analiză subtilă.
 

alchimist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. alchimiste)

1. practicant al alchimiei (practică de cercetare în vogă în Evul Mediu și care s-a dezvoltat în cele din urmă în chimie) care își petrecea viața căutând un elixir al nemuririi, un panaceu universal și/sau o piatră filozofală capabilă să transmute metalele comune în aur.
2. (var.) (înv.) alhimist.