OK
X
metalepsă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. métalepse)
1.
figură
de
stil,
constând
în
indicarea
unui
amănunt
antecedent
pentru
a
sugera
consecința
unui
fapt,
sau
invers.
metalescent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. métallescent)
1.
de
culoarea
și
luciul
metalului.
adeziv, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)
1.
adj.
(despre
materiale)
care
stă
strâns
lipit.
2.
(biol.;
despre
organe)
care
fixează
organismul
de
ceva.
3.
(bot.)
care
se
lipește
și
se
unește
prin
concreștere
(celulă,
disc).
4.
s.m.
produs,
natural
sau
sintetic,
la
încleierea
lemnului,
a
metalelor,
materialelor
plastice
etc.
5.
substanță
care
se
adaugă
la
preparatele
agricole
antiparazite
pentru
o
mai
bună
fixare
a
acestora
pe
plante.
aerosiderolit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. aerosiderolite)
1.
meteorit
având
în
compoziția
sa
metale
și
piatră.
alcalii
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alcali)
1.
pl.
hidroxizii
metalelor
alcaline.
alcalin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alcalin)
1.
(despre
substanțe)
cu
reacție
bazică;
bazic.
2.
metale
~e
=
metale
care
prin
oxidare
produc
alcalii;
medicamente
~e
=
medicamente
care
conțin
alcalii,
în
tratamentul
acidității
gastrice.
3.
(despre
ape,
soluri)
care
conține
săruri
de
sodiu
și
de
potasiu.
alchimie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alchimie, lat. alchemia)
1.
știință
ocultă
din
evul
mediu,
care
urmărea
prefacerea
metalelor
în
aur
și
argint
și
aflarea
unui
leac.
(„elixirul
vieții”)2.
subtilitate,
analiză
subtilă.
alchimist
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. alchimiste)
1.
practicant
al
alchimiei
(practică
de
cercetare
în
vogă
în
Evul
Mediu
și
care
s-a
dezvoltat
în
cele
din
urmă
în
chimie)
care
își
petrecea
viața
căutând
un
elixir
al
nemuririi,
un
panaceu
universal
și/sau
o
piatră
filozofală
capabilă
să
transmute
metalele
comune
în
aur.
2.
(var.)
(înv.)
alhimist.