Dictionar

adeziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)

1. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit.
2. (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva.
3. (bot.) care se lipește și se unește prin concreștere (celulă, disc).
4. s.m. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc.
5. substanță care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante.
 

alcalii

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcali)

1. pl. hidroxizii metalelor alcaline.
 

alchimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alchimie, lat. alchemia)

1. știință ocultă din evul mediu, care urmărea prefacerea metalelor în aur și argint și aflarea unui leac. („elixirul vieții”)2. subtilitate, analiză subtilă.
 

aluminizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. aluminisation)

1. (tehn.) acoperire cu aluminiu, la temperatură ridicată, a metalelor feroase pentru a le proteja împotriva oxidării; aluminizat, alitare.
 

amoniacat

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. ammoniacate)

1. sare complexă cu amoniac a metalelor grele; amoniat.
 

calorizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (caloriza, după fr. calorisation)

1. acoperirea metalelor feroase cu aluminiu, la temperatură ridicată, pentru a le proteja împotriva oxidării; alitare, aluminizare.