Dictionar

metalic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. métallique, it. metallico, lat. metallicus)

1. de, din metal.
2. care seamănă cu metalul.
3. (despre voce, sunet etc.) care are sonoritatea unui metal; aspru, strident.
 

abraziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n. (pl. -e), s.m. (pl. -i)  
Etimologie: (fr. abrasif)

1. (corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare.
2. (material) care, sub formă de granule, are însușirea de a tăia așchii dintr-un corp metalic sau ceramic.
 

acordeon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. accordéon, germ. Akkordeon)

1. instrument muzical, popular și portabil, al cărui sunet este produs prin acțiunea simultană a unui burduf și a unei claviaturi pe niște ancii metalice.
2. (loc.) în ~ = care formează pliuri paralele; care are multe pliuri suprapuse.
 

aerosanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după rus. aerosani)

1. sanie metalică, cu un motor și o elice amplasate în spate.
 

afina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. affiner)

1. a elimina, în timpul topirii, bulele de aer, impuritățile dintr-o masă metalică ori sticloasă.
2. (text.) a subția firele.
 

alabandină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alabandine)

1. sulfură naturală de mangan, negricioasă, cu luciu metalic.
 

albuminat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albuminate)

1. combinație a unei albumine cu oxizi metalici; metaproteină.