Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. métallique, it. metallico, lat. metallicus)
3. (despre voce, sunet etc.) care are sonoritatea unui metal; aspru, strident.
Parte de vorbire: adj., s.n. (pl. -e), s.m. (pl. -i)
Origine: (fr. abrasif)
1. (corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare.
2. (material) care, sub formă de granule, are însușirea de a tăia așchii dintr-un corp metalic sau ceramic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. accordéon, germ. Akkordeon)
1. instrument muzical, popular și portabil, al cărui sunet este produs prin acțiunea simultană a unui burduf și a unei claviaturi pe niște ancii metalice.
2. (loc.) în ~ = care formează pliuri paralele; care are multe pliuri suprapuse.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după rus. aerosani)
1. sanie metalică, cu un motor şi o elice amplasate în spate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affiner)
1. a elimina, în timpul topirii, bulele de aer, impurităţile dintr-o masă metalică ori sticloasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alabandine)
1. sulfură naturală de mangan, negricioasă, cu luciu metalic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albuminate)
1. combinaţie a unei albumine cu oxizi metalici; metaproteină.