Parte de vorbire: s.m. (pl. -izi), (rar) s.n. (pl. -ide)
Origine: (fr. métalloïde)
1. element chimic nemetalic, rău conducător de căldură şi de electricitate, lipsit de ductilitate.
2. element chimic ale cărui proprietăți sunt intermediare (sau o combinație) între cele ale metalelor și nemetalelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. métalloïdique)
1. care se referă la metaloizi; de natura metaloizilor; de metaloid.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Antimon, lat. antimonium)
1. (chimie) metaloid alb-argintiu cu aspect metalic, cu numărul atomic 51 și simbolul Sb, folosit la fabricarea multor aliaje și preparate farmaceutice; stibiu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antimoniure)
1. (chimie) nume generic pentru combinațiile antimoniului cu un alt corp simplu (metal sau metaloid); aliaj de antimoniu; stibiură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Arsen)
1. metaloid cristalizat, cu luciu cenuşiu, toxic.
2. arsenic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bore)
1. metaloid în natură sub formă de săruri ale acidului boric.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brome)
1. metaloid lichid, roşu-brun, cu miros înţepător, foarte toxic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carbone)
1. metaloid tetravalent în natură sub formă de grafit, în cărbunii de pământ etc.
2. hârtie-~ = hârtie având pe una dintre feţe un strat subţire de substanţă colorată, pentru copierea unui text, desen etc. pe mai multe foi; indigo.