alia
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. allier)
Etimologie: (fr. allier)
1. refl. a se uni printr-un tratat de alianță.
2. a se alătura unei idei.
3. a se înrudi prin căsătorie.
4. tr. a topi împreună anumite metale (cu metaloizi), pentru un aliaj.