Rezultate principale (Metamorfoză):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. métamorphoser)
1. refl. a suferi o metamorfoză; a-și schimba înfățișarea, caracterul, comportarea.
2. refl., tr. a (se) transforma; a schimba profund forma, natura unei persoane sau a unui lucru.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. métamorphose)
1. transformare de la o formă la alta.
2. transformare a formei unor animale (insecte, batracieni etc.) în cursul dezvoltării lor ontogenetice.
3. (mit.) prefacere a unei fiinţe umane, a unei zeităţi în animal, în plantă, sau într-un lucru.
4. schimbare a înfăţişării, a caracterului.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT metamorphia; metamorphosis; transformatio
2. FR métamorphose
3. EN metamorphosis
4. DE Metamorphose; Veränderung; Verwandlung
6. HU metamorfózis, átalakulás, módosulás
Rezultate secundare (Metamorfoză):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU biaiometamorfózis, szokatlan erők hatására létrejött abnormális változások
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hypermétamorphose)
1. labilitate morbidă a atenţiei, însoţită uneori de stări de excitaţie, care se observă în psihozele organice cu tulburări de conştiinţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. métamorphosable)
1. care se poate metamorfoza; care poate fi transformat complet.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. metamorfoza)
1. acțiunea de a (se) metamorfoza și rezultatul ei; prefacere, transformare prin metamorfoză; metamorfoză.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. metamorfoza)
1. (geol.) care a suferit un metamorfism, care a fost afectat de metamorfism.
2. care a suferit o metamorfoză; schimbat, transformat, modificat.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT metamorphosatus; metamorphus; transformatus
2. FR métamorphosé; changé; modifié
4. DE metamorphosiert; umgewandelt; umgestaltet, verwandelt
5. RU преврaщённый; изменённый
6. HU átalakult, módosult
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amétabole)
1. (despre insecte) care nu prezintă metamorfoză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antholyse)
1. metamorfoză regresivă a organelor florale.
2. separare, multiplicare a elementelor florale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aurolithe)
1. silicat de aluminiu şi magneziu, prin metamorfozarea rocilor argiloase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avatar)
1. (în religia indiană) reîncarnare succesivă a unei fiinţe.
2. (fig.) transformare, metamorfoză; schimbare (obişnuită).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phyllomorphose)
1. metamorfozare a unor organe ale unei plane în frunze.
Parte de vorbire: adj. fem.
Origine: (fr. hémimétabole)
1. (despre insecte) cu metamorfoză incompletă (fără stadiul de nimfă); heterometabolă.