Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. méthane)
1. hidrocarbură aciclică, gaz combustibil, inodor şi incolor, care emană din pământ în regiunile vulcanice, petrolifere, mlăştinoase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chlorméthane)
1. gaz incolor, inflamabil, agent frigorific, dizolvant şi anestezic local; clorură de metil.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. dichlorométhane)
1. (chimie) compus organoclorat care, la temperatura ambiantă, se prezintă ca un lichid incolor și volatil, emițând un miros dulceag (utilizat pe scară largă ca solvent); clorură de metilen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métanéphridie)
1. organ tubular deschis spre exterior şi spre cavitatea generală a corpului la anelide şi moluşte, cu funcţie excretoare şi de expulzare a gameţilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métanéphros)
1. rinichi permanent al reptilelor, păsărilor şi mamiferelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. méthanier)
1. navă specială pentru transportul de gaz metan lichefiat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. metanizzare)
1. a transforma o instalaţie, un motor în vedere folosirii gazului metan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. androgamétange)
1. gametange cu celule sexuale mascule.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Biogas)
1. gaz prin descompunerea substanţelor organice; biometan.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. chloroforme)
1. (chimie) compus organic al clorului, lichid incolor, volatil, cu miros caracteristic și gust dulceag, folosit în medicină, ca solvent etc.; triclormetan (CHCl3).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déméthaniser)
1. a extrage metanul din hidrocarburile gazoase sau din cărbuni.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. formaline)
1. (chimie) soluție apoasă de formaldehidă, la care se adaugă o cantitate de metanol pentru a preveni polimerizarea, întrebuințată ca dezinfectant și ca antiseptic; formol.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. formique)
1. acid ~ = acid corosiv care se găseşte în corpul furnicilor roşii şi în frunzele de urzică; acid metanoic; aldehidă ~ă = formaldehidă.