Dictionar

meteorit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. météorite)

1. corp mineral sau metalic care cade pe pământ din spațiul cosmic.
 

meteoritic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. météoritique)

1. adj. referitor la meteoritică.
2. s. f. ramură a astronomiei care studiază meteoriții.
 

micrometeorit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. micrométéorite, engl. micrometeorite)

1. particulă meteorică din spațiul cosmic, de dimensiuni foarte mici.
 

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.
 

aerolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérolithe)

1. meteorit dintr-o masă minerală incandescentă.
 

aerosiderolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aerosiderolite)

1. meteorit având în compoziția sa metale și piatră.
 

andromedide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. andromédides)

1. ploaie periodică de meteoriți, în noiembrie, din direcția constelației Andromeda.
 

astrogeologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. astrogéologie)

1. disciplină, cunoscută alternativ ca geologie planetară sau exogeologie, care se ocupă de geologia corpurilor cerești, cum ar fi planetele și lunile lor, asteroizii, cometele și meteoriții; geologie a aștrilor.
 

bolid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bolide)

1. meteorit de dimensiuni mari care se aprinde când trece prin atmosferă.
2. (fig.) obiect, proiectil, vehicul etc. care se deplasează cu mare viteză.